[:ro]Vineri, 27 mai 2011, Memorialul Revoluţiei din Timişoara a ajuns cu expoziţia itinerantă Decembrie 1989 – Momentul Timişoara la Reşiţa. Vernisajul a avut loc în Sala de Conferinţe a Teatrului de Vest din Reşiţa şi s-a bucurat de mare interes din partea revoluţionarilor prezenţi în Decembrie 1989 pe străzile oraşului-reşedinţă de judeţ.
Municipiul Reşiţa se află situat pe malurile Bârzavei şi este reşedinţa judeţului Caraş-Severin. Localitatea este atestată din secolul al XV-lea. Între anii 1690-1700 în izvoarele istorice Reşiţa apare amintită ca făcând parte din Districtul Bocşei. În iulie 1771 Reşiţa devine cel mai vechi şi important centru metalurgic de pe continentul european. În anul 1926 se construieşte la Reşiţa prima locomotivă cu aburi din România interbelică.
Reşiţa a plătit şi ea cu sânge dorinţa de schimbare a regimului socialist. Capitala Banatului de munte a dat ca jertfă un număr de aproximativ 65 de morţi, toţi aceştia fiind victimele diversiunii securisto-teroriste aservite vechiului regim, în încercarea sa de a menţineteroarea asupra populaţiei din judeţul Caraş-Severin şi după evacuarea cuplului de dictatori în data de 22 Decembrie 1989.
Informaţii despre cele întâmplate la Reşiţa în Decembrie 1989 au circulat foarte puţin. Abia prin 18, 19 ianuarie 1990 vestea celor petrecute la Reşiţa a ajuns şi la urechile opiniei publice din ţară. Puterea neocomunistă instalată după înlăturarea clanului Ceauşeştilor a manifestat interes pentru ascunderea celor întâmplate în oraşul de pe Bârzava. Deşi, conform spuselor participanţilor la Revoluţia din Reşiţa, există multe imagini filmate cu evenimentele ce au avut loc în oraşul cărăşean, ele nu au mai fost date publicităţii.
Pentru că Reşiţa se numără printre primele oraşe care şi-au adus contribuţia la înlăturarea regimului comunist din România anului 1989, la acest vernisaj s-a avut în vedere şi completarea arhivei Memorialului Revoluţiei din Timişoara cu mărturii şi documente despre cele ce s-au petrecut atunci în oraşul cărăşean.
„Noi, Memorialul Revoluţiei, ne orientăm strict din punct de vedere documentar pentru studii şi cercetare. În rest, nu ne interesează absolut nimic, nici în plan politic, nici în alte planuri. Suntem, strict din punct de vedere al cercetării, istorici şi bineînţeles că dorim să aducem în faţa opiniei publice tot ceea ce s-a întâmplat în Reşiţa, pentru ca acele fapte să se cunoască”, a subliniat vicepreşedintele Memorialului Revoluţiei, Gino Rado.
Revoluţionarii reşiţeni au fost, timp de aproximativ 20 de ani, divizaţi în mai multe asociaţii. De aproximativ un an şi jumătate s-a constituit şi la Reşiţa o asociaţie a revoluţionarilor din Decembrie 1989, care îşi doreşte să integreze Reşiţa în circuitul oraşelor care au luptat pentru schimbarea orânduirii socialiste în 1989. „Asociaţia noastră s-a înfiinţat de un an şi ceva şi este o asociaţie formată din nemulţumiţi care, timp de 20 de ani, au făcut parte din diferite asociaţii în care nu s-a întâmplat nimic. Aici sunt cei care au vrut să facă ceva şi vrem să facem ceva. Într-un an şi jumătate noi ne-am organizat, ne-am făcut un sediu, am început să strângem documente (…), acum urmează să facem un site cu cartea de onoare a Revoluţiei reşiţene. Noi nu cerem să facă alţii, facem noi”, a afirmat Irinel Gavril Struţă, participant activ la Revoluţia din Reşiţa în Decembrie 1989.
Pentru aflarea celor petrecute în Decembrie 1989 la Reşiţa, Memorialul Revoluţiei a reuşit să întreprindă câţiva paşi importanţi. Anul trecut, în decembrie, Memorialul Revoluţiei a primit un set de documente de la Asociaţia „21 Decembrie 1989”. Dosarul Reşiţa a fost obţinut de Asociaţia „21 Decembrie 1989” de la Parchetul Militar, după greva foamei iniţiată de preşedintele acesteia, Doru Mărieş.
Fostul şef de Stat Major al Gărzilor Patriotice din Caraş-Severin, Toader Lache (maior în 1989) a remarcat: „Nu numai la Parchetul Militar se găseşte adevărul. (…) într-adevăr, e bine că aţi pornit pe poteca aia, dar mai sunt şi alte poteci. Să cerem toate documentele pe baza cărora instituţiile statului, instituţiile de represiune ale statului (…), toate documentele lor pe baza cărora s-au defăşurat acţiunile sunt la arhive. Aducem ordinele de zi extrase din arhive, să vedem ce au făcut unităţile alea militare (…). Secretizarea dosarelor şi astăzi ascunde multe din adevărurile din 1989. Ascunde şi vinovaţii, şi erorile şi poate-i mai scoate în evidenţă şi pe unii care, eu ştiu, presupunem că nu sunt pe aici, dar mai stau printre noi şi ne mai dau câte un sfat sau ştiu eu ce ne spun, ca să ne devieze de la ceea ce ne-am propus pentru aflarea adevărului”.
S-a vizionat şi la Reşiţa filmul documentar Noi nu murim!, iar în încheiere s-a purtat un dialog în care atât asociaţia revoluţionarilor din Reşiţa, cât şi Memorialul Revoluţiei şi-au exprimat dorinţa de a se sprijini, pentru ca evenimentele de la Reşiţa din timpul Revoluţiei să poată fi cercetate şi cunoscute de toţi cei interesaţi de istoria recentă a României.
La vernisaj a fost amenajat şi un stand cu cărţile editate de Asociaţia Memorialul Revoluţiei, iar toate cărţile expuse au fost donate bibliotecii publice din Reşiţa. Expoziţia cu fotografii-document a rămas în capitala Banatului de munte două săptămâni.
Cornel-Florin SERACIN
[foogallery id=”1389″][:]