[:ro]Într-o ambianţă familiară, a fost vernisată, în foaierul Operei Române din Timişoara, expoziţia: Decembrie 1989, Momentul Timişoara
Curatorii expoziţiei, istoricii Adrian Deheleanu de la Muzeul Banatului, şiCornel Florin Seracin, de la Memorialul Revoluţiei, au pregătit 16 panouri imprimate cu poze din Timişoara, Lugoj, Deta, Caransebeş, Bucureşti, Cluj, Târgu Mureş, Sibiu şi Braşov, unde sunt imortalizate primele imagini, încă de la începutul Revoluţiei, urmărindu-se apoi desfăşurarea cronologică a evenimentelor.
În acelaşi timp, realizatorii au dorit să fixeze Anul 1989 în context central şi sud-est european; primul panou conţine chiar fotografiile personalităţilor care au contribuit la schimbările din 1989: Suveranul Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea, preşedintele american Ronald Reagan şi preşedintele U.R.S.S.-ului, Mihail Gorbaciov.
Mişcările revoluţionare din Polonia, Cehia, Ungaria şi Germania, ilustrate în al doilea panou, precum şi intervenţia armată din Piaţa Tien An Men din China, fac legătura cu evenimentele din România. Două dintre panouri tratează cultul personalităţii şi felul în care a fost văzută şi percepută Revoluţia Română în presa internaţională.
„Am convenit ca această expoziţie să fie gestionată împreună cu Muzeul Banatului, în vederea informării publice în localităţile din alte părţi ale ţării, unde se ştie prea puţin despre Timişoara”, a spus Traian Orban în cuvântul de deschidere.
Dan Leopold Ciobotaru, actualmente directorul Muzeului Banatului s-a aflat, şi el, pe străzile oraşului, fiind unul dintre cei mulţi anonimi care au luat parte la Revoluţie. Din dubla sa calitate, a subliniat că, dacă exponatele obişnuite ale unui muzeu tratează sute şi mii de ani de istorie, Memorialul Revoluţiei s-a constituit pentru a evoca o săptămână de istorie, cea mai recentă a patriei noastre.
În cuvântul de încheiere, Conf. Dr. Viorica Bălteanu a creionat câteva amintiri care au marcat-o în epoca de tristă amintire: „când nu mai puteam îndura frigul, eram îndemnaţi: mai pune un pulover pe tine!”, dar atunci „când frigul te pătrunde, se încrâncenează şi sufletul, te simţi umilit şi încorsetat”. Pe lângă frig, nu se pot uita „cele două porţii de întuneric zilnice, la propriu, când se lua curentul şi trebuia să stăm la lumina lămpilor de petrol sau a unei lumânări.”
Simona Mocioalcă[:]