[:ro]Ziua Satului este un eveniment important pentru „fiii” săi, un prilej pentru o comunitate mică (dar, mai mult ca sigur, mai unită decât cea a orăşenilor!) de a se aduna şi de a-şi „etala”, în cel mai bun sens al cuvântului, tot ce este mai reprezentativ din partea locului. Nu face excepţie de la „regulă” nici Comloşu Mic, care „s-a îmbrăcat” în culori de sărbătoare în 25 septembrie, în zi de duminică, şi a lăsat deoparte problemele şi necazurile din timpul săptămânii pentru câteva ore de spiritualitate, istorie, joc şi voie bună.
Fondat în anul 1772 de către coloniştii din vestul şi sud-vestul Germaniei, pe care i-a instalat pe aceste meleaguri Împărăteasa Maria Theresia, Comloşu Mic este, după cum îl deconspiră şi numele, „fratele” mai mic al comunei Comloşu Mare, de care îl despart 4 km.
Populaţia „multicoloră” a Comloşului Mic, pe care o compuneau, în primul rând, şvabii, apoi maghiarii, sârbii, evreii şi românii, a ajuns cam „monocromă”… Situaţia nu e prea „roz” nici din punct de vedere numeric, deoarece de la 1.079 de locuitori, conform recensământului din 1992, s-a ajuns la 920 de locuitori, după cum indicau datele recensământului care a avut loc un deceniu mai târziu. Rămâne de văzut ce surprize va oferi cel de acum, aflat în plină desfăşurare!
Sărbătoarea satului a început, conform tipicului unui asemenea eveniment, cu slujba catolică şi ortodoxă oficiată în Biserica Catolică patronată de Sfânta Muceniţă Tecla, prima femeie martiră pentru Iisus Hristos, în limbile germană şi română. Pentru catolici a oficiat preotul din localitate, împreună cu preotul din Lovrin, iar pentru credincioşii ortodocşi preotul din Comloşu Mare.
O noutate a fost includerea în programul manifestărilor dedicate Zilei Satului a vernisajului expoziţiei itinerante a Memorialului Revoluţiei, Decembrie 1989 – Momentul Timişoara, precum şi a vizionării filmului dedicat Revoluţiei, Noi nu murim! Alături de Memorialul Revoluţiei, a luat parte la organizarea acţiunii Primăria Comloşului Mic, care a deschis porţile Căminului Cultural al localităţii pentru o scurtă rememorare a evenimentelor din Decembrie 1989.
Participanţi la eveniment au fost primarul oraşului Jimbolia, Gábor Kaba, iar Memorialul Revoluţiei a fost reprezentat de Gino Rado, director executiv. Dintre comloşenii „mici” şi „mari” îi enumerăm, în primul rând, pe cei implicaţi în buna desfăşurare a evenimentelor: Mircea Boteanu (retras la pensie, dar foarte activ şi dedicat), Ramona Iacobi (jurist), Lela Ciobanu şi Ana Costea, cât şi pe Ilie Roşca (medic), Gavrilă Bolog (inginer), Peter Farle (administraţia Bisericii Catolice), Ioan Olărescu (redactor şef al revistei comunei Comloşu Mare, „Suflet Nou”) şi Radu Tolcea (funcţionar, Căminul de Bătrâni din Comloşu Mare).
După cum a subliniat Gino Rado, Memorialul Revoluţiei a fost prezent la sărbătoarea Comloşului Mic pentru „un mic moment de istorie recentă, istoria ţării noastre, care, într-adevăr, ar trebui să ne privească pe toţi, şi pe cei contemporani acelor evenimente, dar şi pe tinerii care n-au apucat, n-au trăit acele vremuri”.
Filmul documentar Noi nu murim!, prezentat comloşenilor la Căminul Cultural, se vrea „o relatare cât mai corectă a evenimentelor din 1989, de la noi din Timişoara, şi a evenimentelor care au decurs ulterior în ţară, finalizându-se la Bucureşti cu schimbarea regimului”. (Gino Rado)
Vernisajul expoziţiei Decembrie 1989 – Momentul Timişoara a avut loc la fosta şcoală a satului, iar alături de elevi ai Şcolii Generale din Comloşu Mic, conduşi de învăţătorul David Tomiţa, au participat elevi ai Şcolii Generale din Nerău şi ai Liceului „Mihai Eminescu” din Jimbolia, însoţiţi de preotul Călin Cojocaru, respectiv de profesorul Gheorghe Ştiucă.
După vernisaj, participanţii au avut ocazia să răsfoiască, chiar şi fugitiv, filele câtorva din cărţile apărute sub egida Memorialului Revoluţiei, iar dacă le-a fost suficient incitată curiozitatea, curând le vor putea împrumuta de la viitoarea bibliotecă a satului, pentru că aceste cărţi nu au mai făcut cale întoarsă la Timişoara, ci „aşteaptă” să îşi găsească un loc pe rafturi şi, din timp în timp, în mâinile cititorilor.
Adina HORNEA ABRUDA
[foogallery id=”1380″][:]