fbpx

+4 0786 237 369

memorialulrevolutiei1989@gmail.com

Web Design

Your content goes here. Edit or remove this text inline.

Logo Design

Your content goes here. Edit or remove this text inline.

Web Development

Your content goes here. Edit or remove this text inline.

White Labeling

Your content goes here. Edit or remove this text inline.

VIEW ALL SERVICES 

[:ro]Ziua Eroilor, moment de evocare şi pios omagiu dedicat tuturor celor care au luptat pentru patrie, a constituit pentru Asociaţia Memorialul Revoluţiei un prilej nu numai de a se implica în acţiuni comemorative, ci şi de a duce la bun sfârşit unul dintre cele mai aşteptate proiecte, respectiv construirea unei biserici de lemn la Popeşti-Leordeni, pe locul în care a fost aruncată cu brutalitate cenuşa primilor martiri ai Revoluţiei Române din  Decembrie 1989.

Trebuie să recunoaştem că după 21 de ani de pelerinaje neîncetate la Popeşti-Leordeni, de fapt din momentul în care s-a aflat adevărul despre ce s-a întâmplat cu primii morţi împuşcaţi la Timişoara în ziua de 17 decembrie, transportaţi în capitală cu o maşină frigorifică şi arşi la Crematoriul „Cenuşa”, puţini mai credeau şi sperau ca alături de Monumentul Eroilor să se poată ridica o biserică, un loc de reculegere mai primitor pentru frigul din decembrie. Organizat în fiecare an, pelerinajul numit acum Pe urmele cenuşii Eroilor-Martiri timişoreni dispăruţi în Revoluţie s-a făcut pentru veşnica pomenire a acestor oameni care au avut o singură vină supremă în ochii regimului comunist: dorinţa de libertate. Rudele lor au făcut an de an cu trenul drumul dureros către Bucureşti, exact în noaptea în care se zice că au fost transportate victimele, respectiv cea de 19 spre 20 decembrie, şi şi-au continuat traseul,depunând coroane în Piaţa Universităţii, Piaţa Revoluţiei, Cimitirul Eroilor,  la Crematoriul „Cenuşa”  şi  la Popeşti-Leordeni, acolo unde rămăşiţele pământeşti ale victimelor au fost aruncate într-un canal de scurgere.

De anul acesta la Popeşti-Leordeni se află o biserică. Suspendată la 3 m înălţime deasupra terenului, biserica are în plan orizontal dimensiunile de: 6,53m x 19,73m, înălţându-se 23 de m. Infrastructura este alcătuită din fundaţii, stâlpi şi grinzi de beton armat, iar suprastructura de rezistenţă dintr-o osatură spaţială din lemn, aceasta se reazămă şi este ancorată de infrastructura de beton armat.

Proiectul a fost întocmit de S.C. PATHE ROUTE S.R.L., iar din colectivul de proiectare au  făcut parte  inginerii Cornel Farcaş şi Percec Vasile şi arhitectul Mihai Donici.

Se cuvenea o reparaţie morală pentru a cinsti memoria acestor victime prin ridicarea unei biserici, pentru ca oamenii să se poată închina într-un loc destinat acestui scop, în care să se poată ţine slujbe de pomenire şi parastase aşa cum cere tradiţia creştină ortodoxă. Trebuie precizat faptul că biserica este una ecumenică, aşa cum şi victimele din Decembrie 1989 au îmbrăţişat diferite credinţe religioase, ceea ce nu le-a împiedicat să lupte pentru aceleaşi idealuri.

În memoria acestor oameni care şi-au dat viaţa pentru libertate, s-au adunat de Ziua Eroilor personalităţi ale vieţii politice, în frunte cu ministrul Apărării, Gabriel Oprea, precum şi reprezentanţi ai administraţiei publice judeţene şi locale, dintre care îi amintim pe prefectul judeţului Ilfov, Dan-Cornel Baranga, precum şi pe primarul localităţii Popeşti-Leordeni, Grigore Trache. Din partea Timişoarei au participat Gheorghe Ciuhandu, primarul oraşului, Traian Orban, preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei, şi Ioan Bânciu, vicepreşedintele asociaţiei.

Ministrul Apărării, Gabriel Oprea, i-a salutat călduros pe toţi participanţii la  sfinţirea bisericii-monument a martirilor timişoreni, cu promisiunea că „acest lăcaş de cult se înalţă şi va dăinui peste veacuri pe locul unde a fost aruncată cenuşa victimelor din Decembrie 1989”, menţionând că numai puterea lui Dumnezeu a făcut posibilă finalizarea lucrărilor. De asemenea, domnul ministru a subliniat că gura de scurgere de la Popeşti-Leordeni este un loc sfânt, pe care vor păşi părinţii împreună cu copiii lor, dându-le o lecţie despre curaj, libertate, despre sacrificiul suprem al celor care au murit pentru aceste idealuri: „(…) aici le vom trezi iubirea pentru ţară, aici le vom inspira respectul faţă de Eroi. Biserica-monument a Martirilor Timişoarei se înscrie în rândul monumentelor care cinstesc memoria marilor români. Alături de sfinţii care s-au născut pe aceste meleaguri, alături de domnitorii care şi-au apărat credinţa şi neamul şi alături de Eroii căzuţi la datorie, martirii de la Timişoara alături de Martirii Revoluţiei din Decembrie 1989 sunt cei cărora le datorăm momentele de glorie şi de lumină din istoria noastră”. Ministrul Gabriel Oprea a mai accentuat faptul că încă sunt mulţi cei care nu ştiu ce s-a întâmplat în Decembrie 1989, dar că avem obligaţia morală de a le spune tuturor adevărul, oricât de dureros ar fi acesta, că nu avem voie să închidem ochii în faţa istoriei şi, mai ales, să uităm; din nefericire drepturile nu se primesc, ele se câştigă prin sacrificii. Nu trebuie să uităm niciodată ceea ce s-a întâmplat la Popeşti-Leordeni, „tocmai de aceea am considerat ca fiind o datorie morală şi sfântă să ofer familiilor îndoliate şi întregii naţiuni un loc simbolic de reculegere în memoria Eroilor”. Ministrul Apărării a mai precizat că „ideea construirii acestui monument a fost un proiect mai vechi al Asociaţiei Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 din Timişoara”, de care a aflat în timpul vizitei pe care a făcut-o la Timişoara în martie 2010. Astfel, după 21 de ani de la Revoluţie, Gabriel Oprea a fost primul ministru al Apărării care ne-a trecut pragul, într-un gest de reconciliere. Atunci domnia sa a luat cunoştinţă de dorinţa membrilor asociaţiei şi a familiilor victimelor de a avea un loc de rugăciune, în care să poată  aprinde o lumânare, luându-şi angajamentul necondiţionat de a sprijini ridicarea acestei biserici, asumându-şi misiunea de onoare de a uni eforturile mai multor parlamentari, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi oameni de suflet, împreună cu care să ducă la bun sfârşit acest proiect. Domnul ministru şi-a respectat cuvântul dat, iar lucrările s-au finalizat într-un timp foarte scurt, ca o recunoaştere a faptului că „bănăţenii ştiu să-şi preţuiască Eroii”. Dacă în martie 2010 i se înainta acest proiect, decizia oficială a construirii bisericii a fost luată după 2 luni. În august s-a pus temelia noii construcţii, în decembrie s-a demarat înălţarea structurii de beton şi pe 2 iunie 2011 a fost ridicată deja impresionanta biserică de lemn suspendată pe gura de canal, unică în întreaga lume.

Prezent la Bucureşti, Traian Orban, preşedintele Memorialului Revoluţiei, a rostit câteva cuvinte despre Revoluţia Română din Decembrie 1989, precizând că „mulţi militari au murit împuşcaţi printr-o manipulare odioasă (…), datorită deciziilor neprofesionale care au scos în stradă militarii în termen de curând încorporaţi, aceştia, atunci, n-au ştiut nici măcar să se apere”. Traian Orban a mulţumit tuturor celor care şi-au adus contribuţia materială, au asigurat manopera pentru toate lucrările, şi în special primarului localităţii Popeşti-Leordeni, Grigore Trache, pentru că a făcut, în numele nostru şi pentru noi, „toate demersurile pentru ca lucrările să se execute la ordin”, exprimându-şi speranţa ca această biserică, împreună cu monumentul din Popeşti-Leordeni şi un posibil viitor spaţiu expoziţional, să devină un complex memorial de amploare. Preşedintele Memorialului Revoluţiei a subliniat în final că monumentul „e o biserică suspendată pe o gură de canal, aşa cum adevărul despre Revoluţie a fost suspendat, oprindu-se cercetările. CEDO a decis însă ca crimele din Revoluţie, oriunde s-au petrecut ele în România, să nu fie prescrise, cei care şi-au asumat puterea atunci trebuie să-şi asume responsabilitatea şi după Revoluţie, pentru că aşa se cuvine, în faţa lui Dumnezeu suntem toţi la fel”.

Primarul oraşului Timişoara, Gheorghe Ciuhandu, s-a întrebat retoric ce vină au avut oamenii aceştia, cât de mare a fost ea, încât autorităţile să recurgă la un mod atât de neobişnuit de a face să le dispară până şi urmele…

Ca la orice manifestare omagială, s-a intonat apoi imnul naţional al României, au avut loc depuneri de coroane din partea unor organizaţii revoluţionare şi a unor oameni politici.

În final, s-au ţinut două slujbe de pomenire: prima rostită de un sobor de preoţi ortodocşi, iar cea de-a doua de preoţii catolici de la biserica din Popeşti-Leordeni.

Simona MOCIOALCĂ

[foogallery id=”1396″][:]