{"id":9326,"date":"2026-08-19T05:24:00","date_gmt":"2026-08-19T05:24:00","guid":{"rendered":"https:\/\/memorialulrevolutiei.ro\/?p=9326"},"modified":"2026-10-14T09:08:56","modified_gmt":"2026-10-14T09:08:56","slug":"tipologii-ale-memoriei-colective-si-forme-de-falsificare-a-trecutului-prin-prezent-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/memorialulrevolutiei.ro\/en\/tipologii-ale-memoriei-colective-si-forme-de-falsificare-a-trecutului-prin-prezent-i\/","title":{"rendered":"Typologies of Collective Memory and Forms of Falsification of the Past through the Present I"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/h4>\n

\"\"<\/a><\/strong><\/span><\/h4>\n

<\/h4>\n

<\/h4>\n

Drd. Gino RADO<\/strong><\/span><\/h4>\n

 <\/p>\n

In-depth study of collective memory began relatively late, following Warburg and Halbwachs. Of course, renowned philosophers and historians have theorized about the definition and typologies of collective memory, but the most complex theories were formulated and developed by Jan Assmann.<\/p>\n

In this study, we aim to present the most important theories, typologies, and tools through which the past is \u201cshaped\u201d in the formation of collective memory.<\/p>\n

Keywords: collective memory, culture of memory, disinformation, memories, conflicts.<\/p>\n

Cuvinte cheie: memorie colectiv\u0103, cultura memoriei, dezinformare, conflicte ale memoriei.<\/p>\n

Memoria Cultural\u0103<\/h4>\n

Teoria influent\u0103 a memoriei culturale, dezvoltat\u0103 \u00eenc\u0103 din anii 1990 de Jan Assmann \u0219i Aleida Assmann, este conceput\u0103 ca o \u00eencercare de a elabora at\u00e2t ideile lui Halbwachs, c\u00e2t \u0219i ale lui Warburg[1]<\/a> printr-un nou concept de memorie cultural\u0103. Aceast\u0103 teorie explic\u0103 modul \u00een care m\u0103rturiile trecutului predate \u00eentr-o varietate de medii creeaz\u0103 sens prin proceduri precum ritualizarea, canonizarea \u0219i interpretare \u0219i creeaz\u0103 astfel o identitate colectiv\u0103 adic\u0103 o identitate social\u0103 mediat\u0103, structur\u00e2nd rela\u0163ia dintre timp, identitate \u015fi cultur\u0103.<\/p>\n

\u00cens\u0103 p\u00e2n\u0103 la aceste concluzii, Assmann studiaz\u0103 cu mare aten\u0163ie, conceptele egiptene \u015fi pe\u00a0 cei mai importan\u0163i teoreticieni ai memoriei.<\/p>\n

Tipologii<\/strong><\/p>\n

\u00cen\u00a0 Memoria cultural\u0103: scriere, amintire \u0219i identitate politic\u0103 \u00een marile culturi antice, <\/em>conceptul de memorie cultural\u0103 este definit\u0103 sub forma unei duble demarca\u021bii \u015fi face o distinc\u021bie clar\u0103 \u00eentre memoria comunicativ\u0103 sau memoria cotidian\u0103 pe care o mai nume\u0219te non cultural\u0103 \u0219i memoria din \u0219tiin\u021b\u0103 \u2013 memoria cultural\u0103.<\/p>\n

Memoria Comunicativ\u0103<\/em><\/strong> denumit\u0103 \u015fi memoria cotidian\u0103, deoarece are caracteristicile \u00eentr-un mod mai restr\u00e2ns, \u00eenc\u0103 de dezvoltat \u0219i cultural fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021b\u0103, deoarece \u00eei lipsesc unele caracteristici ale memoriei \u0219i anume referirea la o imagine de sine colectiv\u0103[2]<\/a>. Memoria comunicativ\u0103 rezum\u0103 acele variet\u0103\u021bi de memorie colectiv\u0103 care se bazeaz\u0103 exclusiv pe comunicarea de zi cu zi. Este memoria vie, informal\u0103, oral\u0103, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103 de membrii unei genera\u021bii sau ai unui grup social restr\u00e2ns \u015fi se bazeaz\u0103 pe interac\u021biunea direct\u0103, pe conversa\u021bii, pe amintiri \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite \u0219i pe experien\u021be personale. Acestea sunt cele pe care Halbwachs le-a rezumat \u0219i analizat sub conceptul de memorie colectiv\u0103 \u0219i care formeaz\u0103 domeniul de istorie oral\u0103. Din practica istoriei orale, \u0219tim acum mai multe despre particularit\u0103\u021bile acestei forme cotidiene de memorie colectiv\u0103, pe care o vom numi memorie comunicativ\u0103. Una din cele mai importante caracteristici este orizontul de timp limitat[3]<\/a>. De regul\u0103, toate studiile de istorie oral\u0103 par s\u0103 confirme acest lucru, nu mai mult de 80 \u2013 100 de ani. Assmann vine cu o fixare \u015fi mai precis\u0103 \u015fi folose\u0219te termenul de \u201epragul flotant\u201d (floating gap). El spune c\u0103 dup\u0103 aproximativ 40 de ani amintirile martorilor oculari \u00eencep s\u0103 dispar\u0103 \u0219i, dac\u0103 nu sunt fixate \u00een memoria cultural\u0103 (muzee, c\u0103r\u021bi), ele se pierd definitiv. Conform teoriei sale, ne afl\u0103m \u00een momentul critic al trecerii peste pragul flotant, unde memoria comunicativ\u0103 a Revolu\u021biei trebuie s\u0103 fie transformat\u0103 definitiv \u00een memorie cultural\u0103 prin institu\u021bii precum Memorialul de la Timi\u0219oara, care prin activitatea sa, contribuie la formarea unei culturi a memoriei s\u0103n\u0103toas\u0103 pentru un echilibru \u00eentre stat \u0219i societatea civil\u0103.<\/p>\n

Memoria Cultural\u0103<\/em><\/strong> cunoa\u0219te puncte fixe care s\u0103 o lege de un trecut care s\u0103 continu\u0103 s\u0103 se extind\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce prezentul progreseaz\u0103. Ceva de genul acesta poate fi realizat doar prin formare cultural\u0103 \u0219i, prin urmare, cade din memoria informal\u0103 de zi cu zi. Trecerea de la t\u0103r\u00e2mul comunic\u0103rii la t\u0103r\u00e2mul culturii obiectivante schimb\u0103 aproape totul. Tranzic\u021bia este at\u00e2t de fundamental\u0103 \u00eenc\u00e2t Assmann se \u00eentreab\u0103 dac\u0103 metafora memoriei este \u00eenc\u0103 potrivit aici.<\/p>\n

Assmann explic\u0103 faptul c\u0103 memoria cultural\u0103 se stabilizeaz\u0103 prin trei canale principale:<\/p>\n

Legomenon (Cuv\u00e2ntul):<\/em><\/strong> Texte, mituri, poezie, dogm\u0103.<\/p>\n

Dromenon (Fapta)<\/em><\/strong>:<\/strong> Ritualul, gestul repetat, procesiunea, s\u0103rb\u0103toarea.<\/p>\n

Deiknymenon (Imaginea):<\/em><\/strong> Arhitectura, monumentul, iconografia, simbolul vizual.<\/p>\n

Assmann, afirm\u0103 c\u0103 memoria cultural\u0103 este o structur\u0103 de apartenen\u0163\u0103 deoarece dac\u0103 ne amintim, atunci ne cunoa\u015ftem apartenen\u0163a social\u0103.<\/p>\n

Egiptenii, \u00een textele lor, spuneau c\u0103\u00a0 idealul este omul care \u00ee\u0219i poate aminti: \u201eLene\u0219ul nu are ieri\u201d (nu are memorie). Pierderea trecutului este echivalent\u0103 cu dispari\u021bia recuno\u0219tin\u021bei, a responsabilit\u0103\u021bii, a solidarit\u0103\u021bii \u0219i a justi\u021biei. Atunci c\u00e2nd memoria social\u0103 se destram\u0103, lumea devine un c\u00e2mp de lupt\u0103 al tuturor \u00eempotriva tuturor.<\/p>\n

Memoria normativ\u0103<\/em><\/strong><\/p>\n

Conceptul egiptean pentru aceast\u0103 memorie normativ\u0103 este Ma’at. Ea promite identit\u0103\u021bii chiar \u0219i nemurirea, sub forma unei d\u0103inuiri \u00een memoria social\u0103 a grupului dup\u0103 moarte. \u201eMonumentul unui om este virtutea sa. Cel cu caracter r\u0103u este uitat.\u201d Acesta este fundamentul institu\u021biei morm\u00e2ntului monumental egiptean: o dare de seam\u0103 \u00een fa\u021ba posterit\u0103\u021bii[4]<\/a>.<\/p>\n

Aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 \u00eentre memorie \u0219i sociabilitate a fost dezvoltat\u0103 de Friedrich Nietzsche \u00een Despre genealogia moralei<\/em>. Pentru Nietzsche, genealogia moralei este, \u00een acela\u0219i timp, o genealogie a memoriei. Moralitatea \u0219i memoria se dezvolt\u0103 \u00eempreun\u0103 \u00een procesul de \u201e\u00eembl\u00e2nzire\u201d a omului pentru a deveni o fiin\u021b\u0103 cultural\u0103. Avem nevoie de memorie pentru a putea face promisiuni \u0219i pentru a ne asuma obliga\u021bii.<\/p>\n

Nietzsche nume\u0219te omul \u201eanimalul care are voie s\u0103 promit\u0103\u201d. Pentru a face acest lucru, omul a dezvoltat o contra-facultate a uit\u0103rii: memoria voin\u021bei. Aceasta nu este doar o incapacitate pasiv\u0103 de a sc\u0103pa de o impresie, ci o dorin\u021b\u0103 activ\u0103 de a nu mai sc\u0103pa de ceea ce a fost odat\u0103 voit. Aceasta este, spune Nietzsche, \u201elunga istorie a originii responsabilit\u0103\u021bii\u201d.<\/p>\n

\u00cen acest proces, omul \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 renun\u021be la interesele proprii. \u00cen locul \u201eEului individual\u201d sacrificat, el prime\u0219te un \u201eEu social\u201d, care are memorie \u0219i, prin urmare, este stabil \u0219i de \u00eencredere. Eul care \u00ee\u0219i aminte\u0219te este locul \u00een care societatea \u00ee\u0219i \u00eenscrie preten\u021biile \u0219i obliga\u021biile. Memoria mediaz\u0103 apartenen\u021ba; ne amintim pentru a putea apar\u021bine, iar aceast\u0103 amintire are un caracter obligatoriu. O putem numi, deci, memorie normativ\u0103[5]<\/a>.<\/p>\n

Nietzsche merge \u00eens\u0103 mai departe \u0219i deconstruie\u0219te aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103. El vede \u00een memoria normativ\u0103 o construc\u021bie malign\u0103 care \u00eenl\u0103n\u021buie individul. El descrie procesul de civilizare \u00een culori sumbre: \u201eSe arde ceva \u00een memorie pentru ca acesta s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 acolo: doar ceea ce nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 doar\u0103 r\u0103m\u00e2ne \u00een memorie\u201d[6]<\/a>. Aceasta este mnemotehnica veche: sacrificii, torturi, mutil\u0103ri, toate folosesc durerea ca cel mai puternic ajutor al memoriei. Avem un exemplu \u015fi \u00een istoria noastr\u0103, \u00een perioada domniei lui \u015etefan cel Mare, exista un ritual \u00een care boierii obi\u015fnuiau s\u0103 \u00ee\u015fi duc\u0103 fiii la hotare \u015fi \u00eei b\u0103teau bine pentru ca s\u0103 nu uite niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 unde se \u00eentind p\u0103m\u00e2nturile lor.<\/p>\n

Spre deosebire de Nietzsche, pentru Halbwachs memoria nu este rezultatul unei constr\u00e2ngeri externe sau al unei \u201edres\u0103ri\u201d, el insist\u0103 asupra afectivit\u0103\u021bii memoriei colective. Principiul pe care \u00eel vede la lucru \u00een formarea memoriei nu este violen\u021ba, ci iubirea, un fenomen care apare natural prin comunicare. Pentru Halbwachs, \u00eens\u0103, nu exist\u0103 memorie \u201ecultural\u0103\u201d \u0219i evit\u0103 orice recurs la normativitatea amintirilor colective. \u00cen acest punct, el reprezint\u0103 pozi\u021bia exact opus\u0103 fa\u021b\u0103 de Nietzsche.<\/p>\n

Dac\u0103 la Halbwachs motorul memoriei este afectivitatea, pentru Aby Warburg memoria cultural\u0103 are o func\u021bie eliberatoare. Prin art\u0103 \u015fi simboluri, omul se elibereaz\u0103 de presiunea realit\u0103\u021bii, de frica de demoni \u0219i de asaltul sim\u021burilor. El se concentreaz\u0103 pe \u201eformulele de patos\u201d, imagini care cristalizeaz\u0103 emo\u021bii colective \u0219i care migreaz\u0103 de-a lungul timpului.<\/p>\n

\u201ePentru Warburg, pe care a\u0219 dori s\u0103-l clasific ca al treilea \u00een grup printre p\u0103rin\u021bii fondatori ai cercet\u0103rii memoriei sociale, aceast\u0103 memorie colectiv\u0103 cultural\u0103, \u00een total contrast cu Nietzsche, are o func\u021bie eliberatoare \u0219i nu aservitoare. Prin obiectiv\u0103ri culturale, omul se elibereaz\u0103 de presiunea fobic\u0103 a realit\u0103\u021bii, de frica de demoni \u0219i de a fi cople\u0219it de sim\u021buri. Conceptul de fobic al lui Warburg este mai aproape de teoria traumei a lui Freud dec\u00e2t de mnemonica s\u00e2ngeroas\u0103 a lui Nietzsche, dar, pe de alt\u0103 parte, nu se poate nega c\u0103 motivele fricii \u0219i terorii formeaz\u0103 un numitor comun, \u00een timp ce ele sunt complet absente la Halbwachs. Aceea\u0219i grani\u021b\u0103 trece \u00eentre Halbwachs \u0219i Warburg ca \u0219i \u00eentre Halbwachs \u0219i Nietzsche. Este grani\u021ba dintre memoria comunicativ\u0103 \u0219i cultural\u0103, dintre memorie ca sistem autopoietic \u0219i memorie ca institu\u021bie cultural\u0103 f\u0103cut\u0103 vizibil\u0103 \u00een semne, simboluri, imagini, texte \u0219i rituri, adic\u0103 o scriere \u00een sensul cel mai larg. Warburg este interesat de urmele memoriei picturale europene, de liniile de leg\u0103tur\u0103 dintre imagini, formule picturale, teme, pe scurt: obiectiv\u0103ri culturale \u0219i con\u021binuturi non-psihologice ale con\u0219tiin\u021bei. Halbwachs, pe de alt\u0103 parte, evit\u0103 pe c\u00e2t posibil referirea la obiectiv\u0103ri culturale. Pentru el, aceasta este o limit\u0103 dincolo de care nu trebuie s\u0103 mai vorbim de memorie, ci de tradi\u021bie, istoriografie etc. R\u0103m\u00e2ne \u00een cadrul psihologiei con\u0219tiin\u021bei. Puterea \u0219i durata amintirilor nu provin din tradi\u021bie, ci din sentiment, nevoia individului de a apar\u021bine unuia sau mai multor grupuri.\u201d[7]<\/a><\/p>\n

Assmann stabile\u0219te aici grani\u021ba care desparte cei doi mari teoreticieni: pe de o parte memoria comunicativ\u0103\u00a0 a lui Halbwachs, ca un sistem autopoietic, bazat pe comunicarea vie, oral\u0103, \u00eentre oameni, care nu are nevoie de obiectiv\u0103ri (texte, monumente) \u0219i depinde de sentimentul de apartenen\u021b\u0103 la grup \u015fi pe de alt\u0103 parte memoria cultural\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 de Warburg \u015fi Assmann reprezent\u00e2nd memoria care a fost vizualizat\u0103 \u0219i institu\u021bionalizat\u0103 \u00een semne, simboluri, imagini, texte \u0219i rituri. Este, \u00een sens larg, o \u201escriere\u201d.<\/p>\n

Assmann concluzioneaz\u0103 c\u0103 memoria cultural\u0103 are dou\u0103 fe\u021be, ambele fiind valabile: Lumina lui Warburg: memoria ca eliberare, distan\u021bare \u0219i salvare de la dispari\u021bie prin art\u0103 \u0219i cultur\u0103 \u015fi Lumina lui Nietzsche: memoria ca disciplinare, dresaj, legare \u0219i supunere prin norme \u0219i prescrip\u021bii.<\/p>\n

Dincolo de teoriile lui Assmann, Memorialul Revolu\u0163iei din Timi\u015foara func\u0163ioneaz\u0103 la grani\u0163a dintre cele dou\u0103: p\u0103streaz\u0103 memoria comunicativ\u0103<\/em>, prin m\u0103rturii orale\u00a0 (Halbwachs) \u0219i o transform\u0103 \u00een memorie cultural\u0103<\/em> prin arhiv\u0103 \u0219i monumente\u00a0 (Warburg\/Assmann).<\/p>\n

Cultura memoriei<\/h4>\n

Assmann o nume\u015fte Erinnerungskultur<\/em> (cultura reamintirii).
\nEl define\u0219te cultura memoriei \u00een felul urm\u0103tor: \u201eCultura memoriei asigur\u0103 continuitatea cultural\u0103 a unei societ\u0103\u0163i prin conservarea valorilor sale colective de la o genera\u0163ie la alta; astfel, genera\u0163iile de mai t\u00e2rziu pot reconstitui identitatea lor cultural\u0103. Trimiterile la trecut, pe de alt\u0103 parte, asigur\u0103 o con\u015ftiin\u0163\u0103 istoric\u0103 membrilor unei societ\u0103\u0163i, prin crearea unui trecut comun\u201d.<\/p>\n

Amintirile semnificative ale unei societ\u0103\u021bi nu sunt niciodat\u0103 spontane \u0219i nici predeterminate, spune Assmann. Trecutul, ca \u0219i identitate colectiv\u0103, este un construct\u00a0 care are la baz\u0103, simplicator vorbind dou\u0103 opera\u021bii complementare: actualizarea \u0219i uitarea. Rela\u021bia dintre memoria cultural\u0103 \u0219i istorie este una care se bazeaz\u0103 tocmai pe aceast\u0103 natur\u0103 construit\u0103 a trecutului. Memoria cultural\u0103 se orienteaz\u0103 c\u0103tre puncte fixe din trecut. Trecutul nu se poate conserva ca atare nici \u00een memoria cultural\u0103, ci oglindindu-se \u00een figuri simbolice de care se fixeaz\u0103 amintirea. A\u0219adar cultura amintirilor este un \u0219ir de puncte fixe ale trecutului, fiecare grup av\u00e2nd o cultur\u0103 a amintirilor proprie.<\/p>\n

Un aspect esen\u021bial \u00een acest proces \u00eel are continuitatea. Continuitatea este imaginat\u0103 prin intermediul practicilor \u0219i a figurilor amintirii \u0219i este generat\u0103 de facto \u00een procesul practicii culturale. Repeti\u021bia \u0219i rememorarea trcutului asigur\u0103 continuitatea fiindc\u0103 invoc\u0103 direct nara\u021biunile fondatoare ale colectivit\u0103\u021bii.<\/p>\n

Rezum\u00e2nd \u00eentr-o fraz\u0103 teoria lui Assmann, aceasta explic\u0103 modul \u00een care m\u0103rturiile trecutului predate \u00eentr-o varietate de medii, creaz\u0103 sens prin proceduri precum ritualizare, canonizare \u0219i interpretare \u0219i creeaz\u0103 astfel o identitate colectiv\u0103, adic\u0103 o reflec\u021bie, adic\u0103 identitatea social\u0103 mediat\u0103. Rela\u021bionarea celor trei poli, trecutul contemporan, cultura \u0219i grupul duce la concretizarea identit\u0103\u021bii \u2013 ,,noi suntem asta\u201d. Pentru Assmann memoria cultural\u0103 nu este doar despre \u201etrecut\u201d, ci despre coeziune social\u0103, complet\u00e2nd teoria cadrelor sociale enun\u0163at de Halbwachs.<\/p>\n

Aldeida Assmann a dezvoltat aceast\u0103 teorie \u0219i a clarificat modul \u00een care un asemenea concept\u00a0 ar trebui s\u0103 fie distins de alte forme, nu numai a memoriei individuale ci \u0219i a modului \u00een care ar putea fi folosit\u0103 \u00een mod profitabil \u0219tiin\u021bific. \u00cen acest fel, ea diferen\u021biaz\u0103 memoria cultural\u0103 de memoria social\u0103 a unei genera\u021bii sau memoria comunicativ\u0103 a oamenilor care tr\u0103iesc \u00eempreun\u0103. \u00cen textul scris \u00een comun, Ieri \u0219i azi. Media \u0219i memoria social\u0103<\/em> subliniaz\u0103 chiar de la \u00eenceput un aspect esen\u021bial: ,,Memoria nu se dezvolt\u0103 numai \u00een oameni, ci mai ales \u00eentre oameni\u201d[8]<\/a>. Prin urmare, exist\u0103 nu numai la nivel individual, ci \u0219i la nivel colectiv. Pe l\u00e2ng\u0103 func\u021bia sa de fenomen neuronal \u0219i psihologic, memoria este \u0219i \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 deosebit de mare social\u0103.<\/p>\n

Aleida \u0219i Jan Assmann prin munca depus\u0103 pentru definirea acestor noi teorii sub titlul de memorie cultural\u0103, a devenit o nou\u0103 paradigm\u0103 care s-a extins \u00een diferite domenii \u0219i care a avut influen\u021b\u0103 \u00een multe \u021b\u0103ri.<\/p>\n

Dup\u0103 cum spuneam la \u00eenceputul lucr\u0103rii, studiul memoriei a c\u0103p\u0103tat un caracter de urgen\u021b\u0103 istoric\u0103 doar la mijlocul secolului XX\u00a0 c\u00e2nd s-a produs o schimbare de paradigm\u0103, o situa\u021bie de post-cultur\u0103 din perspectiva c\u0103reia vechea Europ\u0103 devine un obiect al amintirii prin comentarii[9]<\/a>. Ultimele dou\u0103 decenii ale secolului XX au fost explozive din punctul de vedere al cercet\u0103rii memoriei. Au fost elaborate nenum\u0103rate studii asupra formelor memoriei, identificarea, definirea \u0219i clasificarea lor.<\/p>\n

Tot Assmann constata c\u0103 ,,Memoria, devenit\u0103 \u00eentre timp un concept cheie al reorient\u0103rii cultural-\u0219tiin\u021bifice, este vizat\u0103 ca obiect de cercetare de discipline foarte diferite, precum neurologie, psihologie \u0219i psihanaliz\u0103, istorie, \u0219tiin\u021be politice, precum \u0219i studii de art\u0103 \u0219i literatur\u0103. De\u0219i fiecare disciplin\u0103 are propria abordare a obiectului cercet\u0103rii, inserarea constant\u0103 a unor noi piese ale puzzle-ului din m\u00e2ini diferite \u00een imaginea de ansamblu\u00a0 face ca cercetarea memoriei s\u0103 devin\u0103 un proces transdisciplinar\u201d[10]<\/a>.<\/p>\n

O definire complex\u0103 a memoriei colective face \u0219i Pierre Nora, care a dezvoltat un concept influent despre memorie, \u00een special prin intermediul lucr\u0103rii sale monumentale Les Lieux de M\u00e9moire<\/em> (Locurile Memoriei). Pentru Nora, memoria nu este un simplu depozit de amintiri, ci o entitate complex\u0103, distinct\u0103 de istorie.<\/p>\n

\u201eAceasta este o amintire sau ansamblul amintirilor, con\u0219tiente sau nu, a unei (unor) experien\u021be tr\u0103ite \u0219i\/sau mitificate de o colectivitate vie, a identit\u0103\u021bii sale din care sentimentul trecutului face parte integrant\u0103. Amintirea unor evenimente tr\u0103ite sau transmise, de tradi\u021bia scris\u0103, practic\u0103 sau oral\u0103; memorie activ\u0103 \u00eentre\u021binut\u0103 de institu\u021bii, rituri, de istoriografie; memorie latent\u0103 \u0219i c\u00e2teodat\u0103 recuperat\u0103, memorii oficiale, voluntare, orchestrate printr-o punere \u00een scen\u0103 a imaginarului, ca cele compuse de na\u021biuni \u0219i familii, biserici \u0219i partide, sau memorii f\u0103r\u0103 memorie, clandestine \u0219i metaistorice; gama acestora este infinit\u0103[11]<\/a>\u201d<\/p>\n

Nora sus\u021bine c\u0103, \u00eentr-o societate modern\u0103, memoria \u0219i istoria sunt no\u021biuni fundamental opuse. Memoria este vie, \u00een continu\u0103 transformare, subiectiv\u0103 \u0219i legat\u0103 de societ\u0103\u021bile care o poart\u0103. Ea este profund \u00eenr\u0103d\u0103cinat\u0103 \u00een concret, \u00een emo\u021bii \u0219i \u00een experien\u021be tr\u0103ite. Memoria este ceea ce r\u0103m\u00e2ne din trecut \u00een ceea ce tr\u0103im \u00een prezent, adesea alimentat\u0103 de mass-media \u0219i de \u201eistoria imediat\u0103\u201d. Istoria, pe de alt\u0103 parte, este o reconstruc\u021bie intelectual\u0103 \u0219i critic\u0103 a trecutului. Ea este o disciplin\u0103, o \u0219tiin\u021b\u0103 care caut\u0103 s\u0103 explice \u0219i s\u0103 organizeze trecutul, adesea deta\u0219at\u0103 de emo\u021bia brut\u0103 a memoriei. Atunci c\u00e2nd istoria \u00eencepe, memoria autentic\u0103 se estompeaz\u0103. Memorialul Revolu\u021biei este un \u201elieu de m\u00e9moire\u201d, nu doar pentru c\u0103 ad\u0103poste\u0219te obiecte, ci pentru c\u0103 exist\u0103 o voin\u021b\u0103 de a ne aminti \u015fi a nu uita. Nora spune: \u201ef\u0103r\u0103 voin\u021ba de reamintire, locurile memoriei ar fi doar locuri ale istoriei\u201d.<\/p>\n

Dac\u0103 Assmann a venit cu teoria memoriei culturale, Paolo Jedlowski[12]<\/a> care a contribuit semnificativ la studiul memoriei, \u00een special \u00een ceea ce prive\u0219te natura social\u0103 a acesteia \u0219i interac\u021biunea dintre memorie, timp \u0219i identitate a venit cu o alt\u0103 teorie. Teoria sa se distinge prin accentul pus pe caracterul dinamic, selectiv \u0219i reconstructiv al memoriei, at\u00e2t la nivel individual, c\u00e2t \u0219i colectiv. Jedlowski extinde ideile lui Halbwachs \u0219i argumenteaz\u0103 c\u0103 memoria individual\u0103 este intrinsec social\u0103. Nu exist\u0103 o memorie pur individual\u0103, deta\u0219at\u0103 de contextul social. Amintirile noastre sunt definite \u0219i verificate \u00een rela\u021bie cu amintirile altora \u0219i sunt influen\u021bate de cercurile sociale multiple c\u0103rora le apar\u021binem. Ac\u021bionarea de a-\u021bi aminti este un act social, fiind dependent\u0103 de contextul cultural \u0219i de inteligen\u021ba societ\u0103\u021bii. O importan\u0163\u0103 deosebit\u0103 o acord\u0103 limbajului \u0219i al discursului \u00een exprimarea \u0219i reproducerea cadrelor sociale ale memoriei. Memoria, at\u00e2t individual\u0103, c\u00e2t \u0219i colectiv\u0103, este mediat\u0103 prin nara\u021biuni, comunicare \u0219i interac\u021biuni verbale. Acestea nu doar transmit amintiri, ci le \u0219i modeleaz\u0103 \u0219i le dau sens.<\/p>\n

Din acest punct a formulat un concept, memoria public\u0103<\/em> care avea ,,rolul de compara\u021bie al diferitelor amintiri colective din cadrul societ\u0103\u021bii. O memorie a sferei publice care este puternic influen\u021bat\u0103 de mass-media \u0219i jurnalism. Acestea joac\u0103 o func\u021bie esen\u021bial\u0103 \u00een modelarea percep\u021biei colective a trecutului, dar \u0219i \u00een riscul de distorsionare, interpretare \u0219i manipulare a amintirilor. Jedlowski\u00a0 consider\u0103 c\u0103 memoria public\u0103 are dou\u0103 componente principale, memoria institu\u021bional\u0103 \u0219i memoria popular\u0103.<\/p>\n

Un nou concept de memorie, memorie cosmopolit\u0103 a fost elaborat \u00een principal de sociologii Daniel Levy \u0219i Natan Sznaider, \u00een special \u00een lucrarea lor The Holocaust and Memory in the Global Age<\/em> (2001\/2006). Ei au observat cum, sub impactul globaliz\u0103rii \u0219i al mass-media, evenimente precum Holocaustul au \u00eencetat s\u0103 mai fie o proprietate a anumitor na\u021biuni sau grupuri, devenind un punct de referin\u021b\u0103 moral \u0219i istoric pentru o comunitate global\u0103.<\/p>\n

Memoria cosmopolit\u0103 \u2013 este o variabil\u0103 care ajut\u0103 la explicarea reconfigur\u0103rii suveranit\u0103\u021bii, datorit\u0103 naturii sale, capabile s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 grani\u021bele na\u021bionale, sporind solidaritatea universal\u0103 \u0219i reconfigur\u00e2nd modelul centrat pe na\u021biunea \u00een sine[13]<\/a>.\u00a0 Un alt exemplu ar fi dreptul minorit\u0103\u021bilor pe plan global \u0219i local. Ca atare, spre deosebire de memoria na\u021bional\u0103, care se concentreaz\u0103 pe istoria \u0219i identitatea unui stat-na\u021biune specific, memoria cosmopolit\u0103 dep\u0103\u0219e\u0219te aceste limite. Ea recunoa\u0219te c\u0103 anumite evenimente au un impact universal \u0219i implic\u0103 responsabilit\u0103\u021bi morale care dep\u0103\u0219esc apartenen\u021ba na\u021bional\u0103.<\/p>\n

Mass-media prin televiziune, internet \u015fi re\u021belele sociale joac\u0103 un rol important \u00een diseminarea \u0219i formarea memoriei cosmopolite. Prin intermediul relat\u0103rilor \u0219i reprezent\u0103rilor globale, evenimente \u00eendep\u0103rtate devin accesibile \u0219i relevante pentru publicul larg, contribuind la crearea unui sentiment de apartenen\u021b\u0103 la o comunitate global\u0103 a martorilor.<\/p>\n

[1]<\/a> Jakub,\u00a0 Mlyn\u00e1\u0159, Language and Collective Memory: Insights from Social Theory, <\/em>Slovak Journal of Political Scienses, 2014, No. 3, pp. 217-236.<\/p>\n

[2]<\/a> Assmann, J.: Collective Memory and Cultural Identity. New German Critique, No. 65, Cultural History \/ Cultural Studies (Spring \u2013 Summer 1995), pg 126.<\/p>\n

[3]<\/a> Assmann, J.: Collective Memory and Cultural Identity. New German Critique, No. 65, Cultural History \/ Cultural Studies (Spring \u2013 Summer 1995), pg. 127.<\/p>\n

[4]<\/a> Assmann, Jan, Erinnern, um dazuzugeh\u00f6ren. Kulturelles Ged\u00e4chtnis, Zugeh\u00f6rigkeitsstruktur und normative Vergangenheit, \u00een Kristin Platt und Mihran Dabag (Hg.), Generation und Ged\u00e4chtnis. Erinnerungen und kollektive Identit\u00e4ten, Opladen 1995, pg. 53.<\/p>\n

[5]<\/a> Ibidem, pg. 55.<\/p>\n

[6]<\/a> Nietzsche, Friedrich, Werke, German Edition,|\u00a0by\u00a0Edited by Alfred Baeumler vol.2, pg.802, \u00een Assmann, Jan, Erinnern, um dazuzugeh\u00f6ren. Kulturelles Ged\u00e4chtnis, Zugeh\u00f6rigkeitsstruktur und normative Vergangenheit, \u00een Kristin Platt und Mihran Dabag (Hg.), Generation und Ged\u00e4chtnis. Erinnerungen und kollektive Identit\u00e4ten, Opladen 1995, pg. 55.<\/p>\n

 <\/p>\n

[7]<\/a> Assmann, Jan, Erinnern, um dazuzugeh\u00f6ren. Kulturelles Ged\u00e4chtnis, Zugeh\u00f6rigkeitsstruktur und normative Vergangenheit, \u00een Kristin Platt und Mihran Dabag (Hg.), Generation und Ged\u00e4chtnis. Erinnerungen und kollektive Identit\u00e4ten, Opladen 1995, pg. 61.<\/p>\n

 <\/p>\n

[8]<\/a> Assmann, A., Assmann, J. (1994). Das Gestern im Heute. Medien und soziales Ged\u00e4chtnis. In: Merten, K., Schmidt, S.J., Weischenberg, S. (eds) Die Wirklichkeit der Medien. VS Verlag f\u00fcr Sozialwissenschaften, Wiesbaden, pg. 114. https:\/\/doi.org\/10.1007\/978-3-663-09784-6_7.<\/p>\n

[9]<\/a> Assmann, J., Cultural Memory and Early Civilization<\/em> Writing, Remembrance, and Political Imagination<\/em>, (Das kulturelle Gedachtnis: Schrift, Erinnerung und politische Identitat in fruhen Hochkulturen, C.H. Beck oHG, Munchen 2007), Cambrige Press, 2011.<\/p>\n

[10]<\/a>Assmann, J., Cultural Memory and Early Civilization<\/em> Writing, Remembrance, and Political Imagination<\/em>, (Das kulturelle Gedachtnis: Schrift, Erinnerung und politische Identitat in fruhen Hochkulturen, C.H. Beck oHG, Munchen 2007), Cambrige Press, 2011, pg. VIII.<\/p>\n

[11]<\/a> Pierre Nora, \u00centre memorie \u0219i istorie. Locurile memoriei<\/em>, \u00een vol. \u201eMemoria istoric\u0103\u201d, Editura Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti, 2007.<\/p>\n

[12]<\/a> Jedlowski, Paolo, Memories of the Italian colonial past, International Social Science Journal 203\/204 March-June 2011, pp 34-41.<\/p>\n

[13]<\/a> Levy, Daniel & Natan Sznaider,\u00a0The Holocaust and Memory in the Global Age, Temple University Press, 2006, pg. 91.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Drd. Gino RADO   In-depth study of collective memory began relatively late, following Warburg and Halbwachs. Of course, renowned philosophers and historians have theorized about the definition and typologies of collective memory, but the most complex theories were formulated and developed by Jan Assmann. In this study, we aim to present the most important theories, […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":9327,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_et_pb_use_builder":"","_et_pb_old_content":"","_et_gb_content_width":""},"categories":[253],"tags":[314,322,318,320,315,321,316,319,317],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/memorialulrevolutiei.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9326"}],"collection":[{"href":"https:\/\/memorialulrevolutiei.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/memorialulrevolutiei.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/memorialulrevolutiei.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/memorialulrevolutiei.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9326"}],"version-history":[{"count":31,"href":"https:\/\/memorialulrevolutiei.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9326\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9563,"href":"https:\/\/memorialulrevolutiei.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9326\/revisions\/9563"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/memorialulrevolutiei.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/9327"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/memorialulrevolutiei.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9326"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/memorialulrevolutiei.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9326"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/memorialulrevolutiei.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9326"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}